ajax loader container

Nou record personal pentru Marian Oprea

In luna iunie am pescuit timp de o saptamana pe lacul Ecsed din Ungaria. Nu era prima oara cand mergeam pe acest lac si, asa cum imi programasem, vadul era acelasi pe care mai pescuisem cu doi ani in urma. Avantajele pe care le ai cand pescuiesti pe acelasi vad sunt evidente: de la o partida la alta inveti tipicul locului si sansele iti cresc considerabil. Eu am pescuit pe pontonul 9, o zona cu agataura puternica. Ca sa va faceti o idee despre situatia de pescuit voi incerca sa impart si descriu zona:

* Malul apei din dreapta lansetelor avea o bordura de stuf si se prelungea sub apa inca vreo 2-3 metri cu o perie deasa de stepi scufundati unde o prezentare buna a momelii era un vis frumos

* In fata, usor dreapta, o insula scufundata cu apa de 1.5-3m era de departe atractia principala pentru orice pescar. La fel a fost si pentru mine, insa trebuie spus ca insula era plina de copaci, multi dintre ei ridicandu-se la cativa metri pe verticala, iar fundul apei era format dintr-o impletitura de stepi, craci, buturugi si ramuri intregi cazute in apa.

* Drept in fata, apa avea o adancime destul de mare cu adancimi intre 10 si 20 de metri. La o distanta de aproximativ 150 de metri se ridica un platou cu o suprafata de 10-12 metri patrati si o adancime de 4 metri. Daca va ganditi ca era singura zona cu apa mica, plasata oarecum in mijlocul lacului, de jur imprejur apa avand pana la 20 de metri, cu siguranta ati fi fost tentati sa puneti macar o montura acolo.

In partea stanga a pescuit partenerul meu, insa apa avea o adancime destul de mare, cu agatatura puternica. Aceeasi bordura de stuf si stepi se continua si pe malul stang oferind posibilitatea unui pescuit marginal.

Tinand cont ca pestele nu apucase sa depuna inca, ma bucuram la gandul ca voi pescui pe apa mica sperand sa prind tot pestele acolo. Astfel de momente sunt ideale pentru doborarea recordurilor personale pentru ca pestii ating greutatile maxime. Vremea nu tinea insa cu noi si o buna parte din cele 7 zile de pescuit a plouat, iar temperatura s-a incapatanat sa ramana totusi la un nivel scazut pentru luna iunie.

Fata de partida anterioara, acum stiam ca lupta se pierde sau se castiga prin reusita unei prezentari corecte si prin sansa scoaterii pestilor agatati. Pestii erau acolo, nimeni nu se indoia de asta, insa pana marti dupa amiaza nu reusisem sa avem nicio trasatura de crap inafara de cele cateva platici imense. Marti a venit prima trasatura la marginea stufului si, asa cum ma asteptam, pestele a preferat sa strabata metri buni prin zidul de stuf decat sa iasa spre largul apei. Iarasi, istoria se repeta: un om pe varful barcii dadea firele de stuf la o parte, celalalt impingea cu ajutorul prodding stick-ului barca pana la peste. Flotoarele colorate tineau firul la suprafata si indicau directia lui. Astfel, cu ajutorul unui carlig atasat unei cozi de minciog firul putea fi tras si descurcat din punctul in care se bloca. Primul peste a reusit sa rupa montura cand eram foarte aproape sa-l bag in minciog. Al doilea la fel, al treilea si-a zis sa nu strice mersul celorlalti.

Eram bucuros ca reusisem sa gasesc solutia pentru a produce trasaturi, insa cu toate stradaniile mele pestii scapau cand ma apropiam de ei. A patra trasatura a venit, cu mari emotii m-am urcat in barca si cand am ajuns in locul in care plantasem am realizat ca firul era agatat, iar eu nu ajunsesem nici macar la nodul inaintasului monofilament. Pe mulineta aveam 20 de metri de inaintas, iar perspectiva ca pestele a parcurs macar lungimea inaintasului printr-un hatis infernal de copaci scufundati, ma demoraliza. Am zis ca problema trebuie rezolvata treptat si m-am decis sa nu ma mai concentrez pe pestele care nici nu stiam daca se mai afla in carlig, ci doar sa incerc sa scot firul din fiecare punct in care era agatat. Iarasi flotoarele colorate ma ajutau pentru ca aveau tendinta de a se ridica spre suprafata de fiecare data cand detensionam firul oferindu-mi posibilitatea de a urmari continuitatea lui pe sub apa.

Cu ajutorul carligului am reusit sa agat firul care era prins pe sub un trunchi de copac, l-am taiat, l-am innodat dupa recuperare, am mers pana la urmatorul punct unde se bloca, am facut acelasi lucru, apoi la urmatorul si la urmatorul. Intr-un final, cand sincer uitasem ca sunt in dril si ca ar trebui sa ma gandesc si la peste, am simtit o usoara miscare la capatul firului. De pe insula scufundata, pestele traversase un canal si se indreptase spre bordura de stuf din dreapta. Erau mai mult de 20 de metri, cat tinea inainatsul meu, insa, din fericire, apucasem sa recuperez dintre copaci toata linia principala si acum eram mai linistit gandindu-ma ca diametrul inaintasului ma pune in avantaj.

In sfarsit, ajung langa peste care era prins ca intr-un ham intre niste crengi scufundate, reusesc sa-l scot si incep drilul efectiv. Apucasem sa-l vad si mi-am dat seama ca este un peste mare. Instinctul de supravietuire ii spunea sa caute sprijinul fiecarui obiect din apa, dorinta mea de a-l fotografia ma impulsiona sa il opresc sa o faca. Am pornit motorul, l-am fixat pe inapoi pe viteza lenta si am incercat sa nu recuperez din mulineta, ci doar sa sa il tractez usor prin apa spre o zona mai libera. Om versus animal, strategie versus instinct. Au fost nenumarate momente cand simteam ca norocul nu-i de partea mea, dar cand sonarul mi-a indicat apa de 6 metri si fund curat, parca am inceput sa sper ca dupa 5 zile de asteptare voi uda salteaua de primire si prin obiectivul aparatului de fotografiat va fi incadrat un superb exemplar crap unguresc.Pana la urma a intrat in minciog, l-am adus la mal si l-am cantarit. Nu-mi venea sa cred: 24 de kilograme. Recordul meu anterior de 22.6kg cadea dupa o lunga asteptare si o lupta care devenea cea mai frumoasa pe care o dadusem vreodata cu un crap.


Nada a fost formata din boiliesuri Select Baits BELACHAN de 16mm, MEAT & FISH de 20mm si alune tigrate aditivate cu THAUMATIN. Alunele faceau un nor laptos superb cand nadeam cu ele, efectul fiind o activitate febrila din partea sutelor de pesti de dimensiuni mici din apropiere. Pe firul de par am observat ca un pop-up alb MONSTER CRAB ma ajuta sa pozitionez montura corect prin apa de claritatea celei potabile. Nu in ultimul rand, am observat ca numarul pestilor scapati a scazut cand am inceput sa folosesc Kriston Quicksilver de 45lb si carlige Solar 101 sau Nash Fang Twister, ambele numarul 2. Am tinut sa precizez materialele folosite pentru realizarea monturilor pentru ca in astfel de situatii dificile se vede clar diferenta dintre produse. Cand ai un posibil record agatat in carlig, pretul nu mai conteaza, nici numarul de carlige din plic: tot ce iti doresti este ca intregul ansamblu sa nu cedeze.

Nou record personal pentru Marian Oprea Nou record personal pentru Marian Oprea Nou record personal pentru Marian Oprea Nou record personal pentru Marian Oprea Nou record personal pentru Marian Oprea Nou record personal pentru Marian Oprea Nou record personal pentru Marian Oprea